Stare civila

Întocmirea actului de naştere

Întocmirea actului de naştere se face de personalul cu atribuţii de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, de către şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră.

Declararea naşterii se face în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data naşterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului.

Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere, asistentului social sau, după caz, persoanei cu atribuţii de asistenţă socială din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului.

Situaţii:

1. Înregistrarea naşterii copilului din căsătorie

- Acte necesare:

• certificatul medical constatator al naşterii;
• certificatul de căsătorie al părinţilor copilului;
• actul de identitate al mamei şi al declarantului;

Pentru copiii născuţi de la data de 30.06.2016, în lipsa actului de identitate al mamei, întocmirea actului de naştere se face pe baza celorlalte documente şi a documentului întocmit de reprezentantul poliţiei cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unităţii sanitare în care a avut loc naşterea, cu privire la datele de identificare a mamei, şi a verificărilor în registrele de stare civilă sau în Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor.

2. Înregistrarea naşterii copilului din afara căsătoriei

- Acte necesare:

• certificatul medical constatator al naşterii;
• certificatul de naştere al mamei copilului;
• actul de identitate al mamei şi al declarantului;

Pentru copiii născuţi de la data de 30.06.2016, întocmirea actului de naştere al copilului, în cazul în care naşterea mamei nu este înregistrată, se face pe baza declaraţiei scrise a persoanelor îndreptăţite, conform legii, unui proces-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare, a certificatului medical constatator al naşterii şi a actului de identitate al declarantului. În acest caz, numele de familie şi prenumele copilului se stabilesc prin dispoziţie emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unităţii administrativ-teritoriale unde se înregistrează naşterea.

3. Recunoaşterea copilului din afara căsătoriei şi încuviinţarea purtării de nume:

Copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său.Recunoaşterea poate fi făcută prin declaraţie la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor unde a fost/sau este înregistrată naşterea copilului, prin înscris autentic sau prin testament.

Numele copilului din afara căsătoriei:

• Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită;
• În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora;
• Noul nume de familie al copilului se declară de către părinţi, împreună, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor la care a fost înregistrată naşterea;
• În lipsa acordului părinţilor instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor unde a fost înregistrată naşterea;
• În cazul în care copilul şi-a stabilit filiaţia în acelaşi timp faţă de ambii părinţi, aceştia declară împreună numele de familie al copilului la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor la care a fost înregistrată naşterea iar în lipsa acordului cu privire la numele de familie instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă.

4. Înregistrarea copilului născut mort

Termen de înregistrare: 3 zile de la data naşterii.

5. Înregistrarea copilului născut viu care a decedat în intervalul celor 15 zile

Termen de înregistrare: 24 de ore de la data decesului.

6. Situaţii în care declararea copilului se face după expirarea termenelor prevăzute de lege:

După împlinirea termenului de 30 de zile de la data naşterii, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti.
Înregistrarea naşterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării

Acte necesare:

• cerere pentru înregistrarea naşterii;
• certificatul medical constatator al naşterii;
• certificatul de căsătorie al părinţilor copilului;
• actele de identitate ale părinţilor;
• expertiză medico-legală cu privire la data naşterii, în format lună, zi, şi sexul persoanei, dacă nu există certificat medical constatator al naşterii;

Documente

Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la primăria locului de domiciliu sau de reşedinţă al unuia dintre soţi.

Actele pentru încheierea căsătoriei se depun cu 10 zile calendaristice înainte, termen în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.

În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor menţiona regimul matrimonial ales, ei putând opta între:

• Regimul comunităţii legale
• Regimul separaţiei de bunuri
• Regimul comunităţii convenţionale

În situaţia în care viitorii soţi stabilesc un alt regim matrimonial decît cel al comunităţii legale aceştia vor prezenta convenţia matrimonială autentificată de către un notar public.
Pentru detalii referitoare la regimurile matrimoniale, vezi art. 339-370 din Codul Civil

Documente necesarepentru încheierea căsătoriei între cetăţeni români:

• actul de identitate, în original şi copie (trebuie să aibă termen de valabilitate atât la depunerea declaraţiei de căsătorie cât şi la încheierea căsătoriei);
• certificatul de naştere, în original şi copie;
• certificatul medical privind starea sănătăţii (certificatele medicale prenupţiale- sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători) ;
• acte, în original şi în copii traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul.
• certificatul de deces al fostului soţ;
• certificatul de despărţenie sau de divorţ (eliberat în perioada anilor 1951 - 1960);
• certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;
• sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă;
• aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului primăriei, la cererea persoanei interesate, precum şi documente justificative în susţinerea cererii;
• încuviinţarea primarului pentru încheierea căsătoriei înainte sau după împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate;
• aprobarea preşedintelui consiliului judeţean în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie la cererea persoanei interesate;
• declaraţie, din care să rezulte că cei 2 soţi nu cunosc niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei;
• avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor ori, după caz, a tutorelui şi autorizarea D.G.A.S.P.C. pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă;

Dovada identităţii se poate face cu unul dintre următoarele documente:

• pentru cetăţenii români - buletin de identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie;
• pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European - documentul de identitate sau paşaportul emise de statul aparţinător;
• pentru apatrizi - paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz.

Cetăţenii străini din statele terţe fac dovada identităţii cu paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.

Cetăţenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România fac dovada identităţii cu următoarele documente:

• document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951;
• documentul de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară.

În cazul în care beneficiarii protecţiei internaţionale în România nu pot prezenta certificatul de naştere , aceştia depun o declaraţie autentică dată pe propria răspundere din care să rezulte datele lor de stare civilă. Declaraţia menţionează în cuprinsul acesteia faptul că este utilizată exclusiv în scopul încheierii/înregistrării căsătoriei. Notarul public identifică declarantul în baza documentelor care fac dovada identităţii, valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României.
Documentele cu care se face dovada identităţii trebuie să fie valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.
Următoarele categorii de documente de identitate ale cetăţenilor străini nu sunt valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României:

• documentul temporar de identitate, pentru solicitanţii de azil, care are înscrisă menţiunea "IDENTITATE DECLARATĂ";
• documentul care face dovada statutului de tolerat;
• decizia de returnare.

Documentele prezentate de cetăţenii străini, eliberate de statele ai căror cetăţeni sunt, vor fi legalizate la notarul public.

Documente necesarepentru încheierea căsătoriei între un cetăţean român şi unul străin :

1.Certificat medical prenupţial eliberat de un medic din România, care să poarte menţiunea «Se poate căsători»;

2.Paşaport (original şi copie xerox) - în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României;– sau act de identitate, original şi copie xerox (în cazul cetăţenilor din statele membre ale U.E.);

3.Certificat de naştere, original şi copie xerox şi după caz: apostilat cu Apostila Convenţiei de la Haga sau supralegalizat în funcţie de statul emitent; Certificatul de naştere va fi tradus şi legalizat la un birou notarial de pe teritoriul României:

4.Dovada eliberată / autentificată de misiunile diplomatice / oficiile consulare acreditate în România din care să rezulte că cetăţeanul străin îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională şi nu există impedimente pentru încheierea căsătoriei în România.

5.Un document care să ateste domiciliul din străinătate al cetăţeanului sau declaraţie pe propria răspundere dată la un birou notarial din România privind domiciliul din ţara de origine;

6.Documente eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent - maximum 3 luni de la emitere -, ori care au prevăzut, în conţinut, termenul de valabilitate, pentru cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie civilă ori de dreptul familiei, prin excepţie de la prevederile pct.4;

7.Declaraţia dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România, pentru cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică sau oficiu consular acreditat în România, precum şi pentru beneficiarii protecţiei internaţionale în România; în cazul apatrizilor, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa; declaraţia menţionează în cuprinsul acesteia faptul că este utilizată exclusiv în scopul încheierii/înregistrării căsătoriei. Notarul public identifică declarantul în baza documentelor care fac dovada identităţii, valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României;

Documentele prevăzute la pct. 4 si pct.6 vor fi însoţite de declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în România, precum si a regimului matrimonial ales ;

Cetăţenilor statelor care nu pot prezenta dovada menţionată la pct.4 întrucât ambasada statului al cărui cetăţean este nu mai eliberează un astfel de document vor prezenta documentele eliberate de autorităţile locale competente ale statelor respective, comunicate prin D.E.P.A.B.D. de către misiunile diplomatice ale acestora acreditate în România.

După caz, dovada desfacerii căsătoriilor anterioare prin sentinţe de divorţ sau certificate de deces însoţite de certificatele de căsătorie, apostilate sau supralegalizate în funcţie de ţară ( vezi afişul cu privire la Apostila Convenţiei de la Haga), traduse şi legalizate de un birou notarial de pe teritoriul României;

În cazul cetăţenilor străini care nu cunosc limba română, la încheierea căsătoriei este obligatorie prezenţa unui interpret autorizat.

Actul de deces se întocmeşte la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau la primăria unităţii administrativ, în a cărei rază teritorială s-a produs decesul, pe baza declaraţiei verbale făcute de către membrii familiei decedatului, iar în lipsa acestora de către colocatari, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul
Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei. Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului. În astfel de cazuri, înregistrarea se face pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet. În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen, întocmirea actului de deces se face cu aprobarea parchetului, iar declaraţia se face în scris, arătând motivele întârzierii.

Acte necesare înregistrării decesului.

• certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea în care trebuie consemnată cauza decesului ;
• actul de identitate al celui decedat (în original şi copie);
• certificatul de naştere, căsătorie al decedatului (în original şi copie);
• actul de identitate al declarantului (în original şi copie).

În cazul în care declarantul decesului nu poate prezenta certificatele de stare civilă şi/sau actul de identitate al persoanei decedate, acesta declară în scris, motivul neprezentării acestora, precum şi datele de stare civilă ale decedatului.

Transcrierea certificatelor de stare civilă eliberate din străinătate

Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite în străinătate, la autorităţile locale competente, se transcriu, obligatoriu, în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate, a certificatului ori extrasului de stare civilă.

Cererea de transcriere, se adresează primăriei localităţii în raza căreia îşi are domiciliul solicitantul, însoţită de următoarele acte:

• certificatul (extrasul) de naştere, căsătorie sau deces (după caz) vizat cu apostila conform Convenţiei de la Haga* în original şi xerocopia acestuia;
• traducerea în limba română, la un traducător autorizat, autentificată de un notar public din România;
• actele de identitate ale părinţilor copilului, paşaport pentru părinţii cetăţeni români cu domiciliul în străinătate (în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate este necesară dovada ultimului domiciliu în ţară, care se solicită la Biroul de Evidenţă a Persoanelor), originale şi copii;
• certificatul de căsătorie al părinţilor, iar dacă nu sunt căsătoriţi, certificatele de naştere ale acestora;.
• procură dată la un notar public din ţară, iar din străinătate la ambasada statului de reşedinţă, sau la un notar public din ţara respectivă, apostilată, în cazul în care se împuterniceşte o persoană în vederea transcrierii;
• actul de identitate al persoanei împuternicite, în original şi xerocopie;
• declaraţie de naţionalitate;
• declaraţie de domiciliu, în cazul în care părinţii copilului au domicilii diferite;
• declaraţie cu privire la numele de familie purtat după încheierea căsătoriei.

În cazul în care cererea de transcriere se depune prin împuternicit cu procură specială, pe lângă actele menţionate mai sus, este necesară şi declaraţia notarială a cetăţeanului român, titular al certificatului în cauză, în care să se specifice dacă s-a mai solicitat sau nu transcrierea/înscrierea certificatului în registrele de stare civilă române din ţară sau străinătate şi că nu mai există un alt act de stare civilă reconstituit.

FOARTE IMPORTANT !

• documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5/10/1961 vor fi în mod obligatoriu apostilate
• sunt scutite de supralegalizare sau apostilare, documentele emise de statele cu care România a încheiat tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau de dreptul familiei
• documentele care nu se regăsesc în primele două situaţii, vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile articolului 162 din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.